străbate seducător o mare crepusculară
neatins
doar lumina lunii
cu fulgerele ei nebune
îi învăluie suav pletele
pieptul gol
paşii
lent începe să danseze
sub cerul orb
în întunericul tăcerii
angoasele lui trec în cortegiu
prin sângele meu de nomad
îl strig pe nume
dar vocea mea nu va străpunge niciodată
zidurile de lumină
şi cortinele ecourilor ascunse
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu